Toti avem contact in viata cu profesori. Noi ii consideram mai buni sau mai rai. Ii etichetam dupa modul cum predau, dupa modul cum ne invata sa ne maturizam, dupa cum ii vedem cat de profesionisti sunt in domeniul respectiv, dupa cum ne vorbesc, dupa cum se comporta in mediul scolar, dar si in afara lui, dupa cum ne evalueaza, dupa cum ne pica la examene, dupa cum ne apreciaza sau ne dispretuiesc, dupa cum ne incurajeaza sau ne descurajeaza. Si putem vorbi despre asta multe ore in sir. Problema e ca niciodata un profesor nu o sa intruneasca toate aceste calitati. In conceptia mea, nu exista profesor ideal, ci profesor care se apropie de acest portret, la fel ca o asimptota.

Raspunsul castigatorului a cuprins si cuvintele urmatoare care mi-au placut: profesorul ideal este un “parinte” blajin despre care vorbesc cartile, acel “parinte” spiritual care doar printr-o dojana sau o simpla privire te poate face sa te simti prost ca “nu mi-am facut tema”, “nu am invatat”, “am picat un examen”. Si toate astea datorita lucrurilor ce le transmite. Sa fie acel profesor care dincolo de materie, te invata sa fii om.

Premiul concursului, cartea HTML 5, ghidul incepatorului, de Mark Pilgrim, este oferita de Libraria online Libris. Multumim sponsorului si spor castigatorului in invatarea HTML5!

Astfel ca, atunci cand am aflat ca maine, 8 mai, Nuance Communications lanseaza primele aplicatii de recunoastere vocala si transcriere in limba romana (Dragon Dictation si Dragon Search), acest lucru mi-a starnit destul de tare interesul. Pentru ca o sa ajung maine la eveniment, o sa va povestesc despre aceste aplicatii, pentru ca eu consider ca evenimentul reprezinta un moment de cotitura in noua era a comunicatiei om-masina.

Pentru prima editie a acestui concurs, am ales urmatoarea tema (tinand cont si de articolul precedent): Ce inseamna, in conceptia ta, profesorul ideal? Toti am avut profesori preferati sau mai putin preferati, in toate etapele formarii profesionale, incepand de la scoala generala, pana la facultate, sau chiar in cadrul altor cursuri de formare. Dar cum ti-ai fi dorit / cum ti-ai dori sa fie un profesor?

Poti lasa in comentariu raspunsul sincer la aceasta intrebare pana pe data de 6 mai 2012 inclusiv.

Cel mai interesant comentariu va primi, din partea Libris, cartea HTML 5, ghidul incepatorului, de Mark Pilgrim.

Castigatorul va fi anuntat pe 7 mai 2012.

Iata ca a mai trecut un an si a venit randul urmatoarei serii de Informatica sa treaca prin aceleasi emotii. In cei trei ani in care mi-au fost studenti, m-am apropiat de ei, i-am indragit cu bune si cu rele, am reusit sa trec dincolo de relatia stricta profesor-student si sa fac cunostinta si cu talentele lor ascunse sau unele din problemele cu care se confrunta. Faptul ca au ajuns deja la sfarsitul celui de-al treilea an, imi confirma faptul ca totul este efemer, mai putin ceea ce ne defineste ca oameni: bucurii, tristeti, personalitatea fiecaruia, modul de socializare, impliniri, compasiune.

In premiera, studentii au organizat un curs festiv mai putin conventional, care a cuprins si un program artistic, pe langa acel curs festiv clasic. In plus, in afara diplomelor pe care si le-au realizat ei insisi, au inmanat diplome si profesorilor lor. Pe diploma mea scrie: “pentru profesorul ideal“. M-a impresionat foarte mult ca m-au considerat asa, desi eu stiu ca n-am atins acest “ideal”.

Nu pot decat sa le multumesc, sa ii felicit si sa le urez succes atat la examenele de final pe care le au, cat si la examenele vietii!

Pe 13 si 20 aprilie, am avut ocazia sa ma aflu la studiourile Media Pro, de unde se emit live semifinalele Romanii au talent, iar pe 11 mai, marea finala.

Participand la doua semifinale consecutiv, am reusit sa fac unele comparatii si sa trag linie.

Desi am mai fost in platou la Vocea Romaniei anul trecut, sau la Cronica Carcotasilor acum vreo 2 ani, si stiu ca imaginea pe care ti-o faci atunci cand privesti la tv este total diferita de cum este in culise de fapt (si aici amintesc atat dimensiunea scenei, care pare mult mai mare la tv, sau vedetele “implicate” in show, care sunt mult mai … slabi in realitate), si de data aceasta, am avut parte de unele “surprize”. Platoul era acelasi ca la Vocea Romaniei, doar ca bineinteles ca era reamenajat, dupa formatul emisiunii Romanii au talent. Pe cei trei din juriu (Andra, Mihai Petre si Andi Moisescu) nu-i vazusem pana atunci in realitate, asa ca am constatat cu mirare ca Andra e foarte, foarte slaba, Mihai e un tip foarte simpatic (!) si ceva mai maruntel decat credeam, iar Andi, el e o persoana deosebita.

Dupa cum stiti, in fiecare din cele 5 semifinale, 12 concurenti au ocazia sa arate juriului si publicului de acasa, cat de talentati sunt ei, iar in urma show-ului realizat de fiecare, conform voturilor date de public, primii doi se claseaza automat in finala, iar din urmatorii doi, juriul alege inca unul care va trece in marea finala.

Din punct de vedere al aranjarii concurentilor pe lista celor 2 semifinale, mie mi s-au parut cam dezechilibrate, adica in semifinala 2 am vazut multe… talente care nu prea isi aveau rostul acolo, pe cand in semifinala 3 au fost prea multi talentati care ar fi meritat sa plece mai departe.

Din semifinala 2, cel mai mult mi-au placut: Alexe Krem Razvan (cu un tip de hip hop care-mi place), Vasile Godja (cu vioara lui fermecata), dar mai mult decat ei doi la un loc, l-am apreciat pe Tudorel Popa, cel care imita diverse sunete. L-am apreciat nu numai pentru talentul sau, ci pentru Omul Tudorel Popa. Este o persoana simpla, altruista. M-a impresionat faptul ca din bonurile de masa pe care le primeste, cumpara mancare pe care o duce la casa de copii unde a crescut, sau cum i-a zis lui Andi Moisescu la final: Mă bucur că l-ai trecut pe Gigel în finală, pentru că el e sărac lipit pământului. Eu măcar am un serviciu bun. Sau de curand am vazut ca ar fi inchiriat un microbuz pentru 25 de copii de la orfelinat si ii trimite in excursie pe la diverse cetati. La cum s-au precipitat lucrurile prin online in ultimile zile, le-as recomanda tuturor celor care se autointituleaza gunoieri ai online-ului, sa ia aminte la acest om care are la baza aceeasi meserie, dar in offline si care e mult, mult superior lor. Ma bucur pentru Tudorel Popa ca a reusit sa-si castige prezenta in Las Fierbinti si sper ca il asteapta un viitor bun, pentru ca merita.

Din semifinala 3, mi-au placut destui concurenti cum au performat in cadrul emisiunii, aproape toti au fost buni, si trupa  de dans Roqfellaz (foarte simpatici baietii si buni dansatori), dar si ceilalti: WUSHU (arte martiale), BarSession (cei doi barmani),  Bogdan Balmus (cel cu acrobatiile cu bicicleta), Raoul Alexandru Sipos (care canta foarte repede). Au fost foarte buni cei trei frati din trupa Trio Zamfirescu, care canta minunat la chitara, dar si Cristian Gog, iluzionistul care s-a jucat cu mintile juriului si ale publicului, facandu-i sa creada ca el poate face predictii sau ca e in stare sa indoaie o moneda doar cu mintea.

E interesant sa vezi talentul unui om si care e si povestea omului care il prezinta. De asemenea, e interesant sa vezi cat poate sa izbuteasca un om cu propriile forte si cat cu ajutorul altora. Si aici dau exemplul lui Cristian Gog, care a reusit sa mearga in finala datorita sustinerii Social Media (cine a monitorizat twitterul pe hashtagul #RomaniiAuTalent la momentul emisiei, putea sa vada ca mai mult de 50% din tweet-uri erau pentru sustinerea lui; sau cate articole de sustinere au fost scrise pe bloguri, bannere etc. ). Aici SM a demonstrat ca poate fi o forta.

Alte poze din culise de la semifinala 2 puteti vedea aici, iar de la semifinala 3, aici.

Departamentul de Tehnologia Informatiei, Matematica si Fizica (TIMF) din cadrul UPG Ploiesti organizeaza in perioada 7-11 mai 2012 o competitie pentru studentii pasionati de Informatica. Competitia are 3 sectiuni:

1. Concursul Cel mai bun programator;

2. Concursul Cel mai bun proiect (editia I);

3. Sesiunea de comunicari stiintifice studentesti in domeniul Informaticii (editia I). 

Mentionez ca Cel mai bun programator este un concurs anual cu traditie in cadrul Catedrei de  Informatica (actualul departament TIMF), anul acesta implinindu-se 25 de ani de cand se organizeaza.

Competitia se adreseaza, in general, studentilor din cadrul UPG de la specializarea Informatica, dar si specializari conexe, cum ar fi: Informatica economica, Informatica Industriala, Calculatoare, Automatica. Cu exceptia sesiunii Cel mai bun programator, au voie sa participe si studenti masteranzi, cum ar fi cei de la masterul Tehnici avansate pentru prelucrarea informatiei (TAPI). Premiile vor fi oferite de catre Asesoft Ploiesti.

Pentru fiecare din aceste sectiuni, studentii se pot inscrie la secretariatul TIMF (corp E, parter), incepand de astazi, 19 martie, pana pe 20 aprilie 2012.

La sectiunea Proiecte, pentru detalii suplimentare, persoana de contact este subsemnata.

Succes !

Primul meu desktop mi-a fost daruit de tata cand eram clasa a XII-a. Tocmai aparuse Windows 98, era bestial. Mai ales ca tata vanduse masina si a considerat ca e un lucru bun sa investeasca banii respectivi pe un computer si o imprimanta . Nu mi-a placut atunci provenienta banilor necesari pentru computer, dar pot sa spun ca acela a fost startul meu in domeniu. Dupa vreo 3-4 ani, i l-am predat surorii mele, dar cum tehnologia avansa, dupa putin timp a trebuit si ea sa renunte la el.

Primul meu laptop dateaza cam de prin 2006 (nu-i mai gasesc factura, ca sa stiu data exacta) si inca il folosesc. A costat 20 milioane lei vechi si la vremea respectiva era un laptop bunicel, tinand cont de faptul ca atunci preturile laptopurilor incepeau cam de la 18 milioane in sus. Este un laptop Acer Aspire 5613ZNWLMi, cu procesor dual-core la 1.73 GHz (despre el am mai spus si intr-un post acum o jumatate de an – inca il mai am ). Ceea ce m-a nemultumit la el atunci cand l-am achizionat, dar si pe parcurs, este, in primul rand, hard disk-ul de 80 GB (nu stiu ce sa mai sterg ca sa am loc pentru noile fisiere). Apoi, memoria, care initial a fost de 512 M si peste un timp, i-am dublat-o, dar oricum nu face fata mai multor programe deschise etc.

Oricum, exceptand aceste doua impedimente, l-am utilizat in multe proiecte, printre care 2 disertatii, 3 rapoarte de doctorat si multe altele. Inca nu m-am hotarat sa ma despart definitiv de el. Desi, acum 3 luni, era gata sa-mi iau adio de la el, cand, cu ocazia curateniei de sarbatori, m-am urcat pe masuta pe care se odihnea, langa un superb pahar cu apa (plin, bineinteles) si, conform legii gravitatiei sau a altei legi pe care o vreti voi (Murphy de exemplu), masa s-a rasturnat cu mine, dar si impreuna cu ce mai era pe ea, astfel ca toata apa a ajuns pe si in laptop (care bineinteles ca era pornit, ca ascultam muzica la el in timp ce munceam!) . L-am oprit cat am putut de repede, l-am uscat cu foehnul, am incercat sa-l dezasamblez si, deja imi luasem adio de la el, cand, dupa vreo 6 ore, spre bucuria mea, a … inviat repornit. Si inca traieste functioneaza! Dar, cat de curand, va trebui sa-l inlocuiesc, ca de … asa e cu tehnologia asta!

Mi se pare de laudat o astfel de initiativa, pentru ca ceea ce s-a vrut sa se evidentieze in mod deosebit a fost comunicarea, abilitatea copilului de a socializa, de a lucra in echipa, de a fi capabil sa-si expuna ideile public. Au fost punctate atat claritatea discursului, creativitatea sau stilul de prezentare, cat si dictia, sau contactul vizual cu publicul.

Cred ca aceste elemente le lipsesc si adultilor, nu numai copiilor. De cele mai multe ori, nu sunt in stare sau nu stiu sa-si prezinte coerent si corect ideile in fata unui public mai mult sau mai putin numeros. Recunosc, si eu am fost asa pana la un moment dat si cred ca mai mult experienta m-a invatat sa fiu mai increzatoare in mine.

Consider ca este benefic un curs de comunicare pentru copii, sa invete cat de devreme astfel de lucruri care sa-i ajute in viata. Centrul de dezvoltare personala care a organizat acest concurs se ocupa atat de organizarea de cursuri si ateliere pentru copii (club de public speaking sau de engleza, ateliere origami, cultura generala), cat si cursuri pentru adulti. Pentru bloggeri, pana miercuri, au si un concurs in desfasurare, iar premiul este un curs de public speaking pentru adulti. Mai multe detalii gasiti aici.

Actiunea piesei se petrece undeva prin 1939, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Polonia, iar personajele principale sunt actorii Teatrului Polski din Varsovia, care trec prin clipe grele din pricina invaziei naziste.

Am remarcat cateva lucruri care m-au impresionat in mod deosebit la aceasta piesa: pentru prima data i-am vazut jucand live pe actorii: Mihai Coada (Dowasz), Cristian Popa (Lt. Stanislav Sobinski), Bogdan Talasman (Gruppenfuhrer Erhardt). Apoi regia: scena pe care au jucat actorii a implicat si locurile din public, mai ales atunci cand nu te asteptai, sau felul in care au fost gestionate diverse scene ale piesei care aveau loc simultan in mai multe locatii. Actorii au jucat foarte bine. Dar, per total, cred ca ceva nu a fost bine, cred ca de vina este momentul in care se petrece actiunea (Heil Hitler! ).

(foto)

Dupa cum spuneam intr-un post anterior, marti a fost Ziua Bloggerilor organizata de Teatrul Masca. Pentru a doua oara, am putut sa ii privesc pe actori cum joaca atat de dedicat, ca e greu sa faci diferenta intre om si personaj. Ma refer aici, in primul rand, la Alina Craita, pe care o cunoscusem cu un an in urma si o privisem in Sluga la doi stapani, iar acuma, in Comedia erorilor,  interpreteaza pe Luciana, sora sotiei lui Antipholus din Efes. Apoi, o pot aminti si pe Ana Sivu Daponte, Beatrice in Sluga la doi stapani, acum interpretand o curtezana.

Toti actorii au jucat impecabil si nu stiam in ce parte a scenei sa ma uit mai intai. Cred ca spectacolul trebuie vazut de mai multe ori – “un alt unghi, o alta perspectiva”. Iar Corul … a fost nemaipomenit, in frunte cu Emilia Manea, care m-a impresionat cu energia ei – “Ce ma enervezi!”.

Dupa spectacol, am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine. Astfel am avut ocazia sa-l cunosc pe maestrul Mihai Malaimare, care este un regizor, director si om extraordinar. Multumim, Masca, pentru ca ne-ai lasat sa facem parte din spectacol si sa patrundem in culisele lui! (Multumim, William Shakespeare!)