Chiar daca nu ma consider ca fac parte din turma “tagma” bloggerilor prahoveni, si asta pentru ca sunt incepatoare in ale bloggingului, am acceptat sa particip si eu la intrunirea lunara ce se programase pentru data de sambata.

Am vrut sa particip din doua motive: intotdeauna poti invata ceva nou, interesant si apoi pentru ca vroiam sa-i cunosc si pe ceilalti bloggeri prahoveni (pe majoritatea ii stiu, dar isi mai semnalasera prezenta si altii, mai “noi”).

Temele de discutie au fost: cum iti promovezi blogul si parteneriatele pe blogurile de nisa. Daca la cel de-al doilea punct nu am participat la discutii, pentru ca blogul meu este unul personal, la primul punct recunosc ca eu sunt foarte in urma cu promovarea blogului. Asta pentru ca: 1. am considerat ca deocamdata sunt la inceput (nu prea am ce promova); 2. poate ca mi-a fost teama sa prezint si altora ideile mele. Asa ca aici am de lucru.

Am mai discutat si cu Miha, Bogdan, Kriogen, Raavi, Eduard si cu altii, pe diverse subiecte, mai mult sau mai putin legate strict de blogging.

Alte detalii mai gasiti la:

• Kriogen
• Haotik
• Vali
• Eduard
• 3ditorial
• Bogdan
• Elena

Chiar daca nu au participat cati si-au exprimat dorinta initial, poate la editia urmatoare vor ajunge mai multi si voi avea lucruri mai interesante de relatat.

In ultimii ani, telefonul mobil a devenit o necesitate. Asta e clar. Multi posesori de telefoane mobile chiar au renuntat la cele fixe. Motivul? Pai daca operatorul de telecomunicatii imi ofera mii de minute in retea si alte zeci de minute in afara retelei, pot sa ma lipsesc de telefonul fix, pe care nu pot sa-l car dupa mine si care de multe ori este si mai scump decat cel mobil (la convorbiri ma refer).

Astazi orice om are (cel putin un) telefon mobil, incepand de la ciobanul care isi paste linistit turmele in varful muntelui si pana la cel mai de succes om de afaceri. Nu e nimic rau in asta. Dar pana acum stiam cu totii ca nu e asa bine sa vorbesti mult la telefonul mobil. Si nu (neaparat) pentru ca o sa primesti o factura imensa la sfarsitul lunii, cat mai ales ca undele electromagnetice emise de telefonul mobil ar afecta creierul. Acest fapt a fost adus la cunostinta populatiei prin diverse mijloace de comunicare, ca rezultat al experimentelor oamenilor de stiinta. Rezultatul? Cunosc unele persoane care au un telefon mobil, dar pe care il tin inchis; il deschid doar cand au nevoie neaparat sa sune pe cineva. Bine, daca stau sa ma gandesc, nici macar nu este al lor, este al unei rude apropiate. In fine, teama de a nu se imbolnavi de radiatiile produse de telefonul mobil i-au determinat pe unii sa ia diverse masuri. (Recent, am primit in dar o pietricica ce se ataseaza la telefonul mobil si care ar absorbi din radiatii atunci cand vorbesti la el.)

(more…)

Cam acum un an si jumatate mi-am facut si eu cont pe Facebook, din distractie, poate si din curiozitate. Ca orice retea de socializare (si mai ales una .. mare) iti da posibilitatea sa cunosti oameni noi, sa gasesti persoane de mult uitate in viata reala, sa dai Add (sau nu) la prietenii prietenilor, sa te uiti ce poze a mai pus X pe perete, sa vezi cu cine mai e in relatie Y s.a.m.d. Nu e nici pe departe un rau necesar, dar nici n-am fost tentata pana acum sa-mi sterg contul de pe FB.

(more…)

Pana de curand am fost “fana” Firefox. Nu Internet Explorer, nu Opera, sau altceva, nici chiar aparitia browserului Chrome de la Google nu m-a tentat. Am fost multumita de Firefox. Aveam diverse extensii si plug-in-uri instalate in el, era ok. Pana de curand, cand n-a mai mers New tab (Fila noua). Am crezut ca un virus imi face astfel de probleme si ca intr-adevar ar fi cazul acuma sa formatez computerul si pe urma sa instalez din nou browserul. Deocamdata nu am formatat computerul, dar am reinstalat Firefox, insa degeaba. Asa ca, macar temporar, am fost nevoita sa-l vad si pe Chrome cum functioneaza.

Culmea este ca dupa cateva zile, aceeasi problema a aparut si pe alt computer (la munca). Nu mai functioneaza New tab. Asa ca am instalat din nou Chrome. Pana acuma am fost multumita de el, dar astazi i-am descoperit si lui un bug: nu salveaza taierea unui cuvant (strikethrough) cand editez ceva in wp. Asa ca m-am reintors la batranul Firefox pentru acest lucru.

In concluzie, daca as fi pusa sa aleg Chrome, sau Firefox, sau Explorer (ca si el are avantajele lui), chiar nu stiu ce as alege. Deocamdata le las instalate pe toate trei

Acum 5 saptamani am primit o leapsa de la Mihaela. Da, in primul rand, e primita acum mult timp; si apoi, da, anul acesta, pana acum, am cam ignorat scrisul pe blog. Dar leapsa tocmai la asta se refera, care sunt motivele pentru care scriu pe blog. Pai sa spunem ca mi-am propus ca de acum inainte sa scriu regulat, chiar daca intervin altele care m-ar determina sa aman scrierea unui articol si sa-l salvez in Draft, cum am facut pana acuma.

Cum am mai spus si in primul articol, motivele care m-au determinat sa incep sa scriu pe blog au fost: insistentele lui Dragos si apoi ca am vrut sa aduc in discutie unele idei, fapte pe care le intalnesc in viata cotidiana. Fiind vorba de un blog personal, asta inseamna ca nu trebuie sa scriu ceva ca sa fac “norma zilnica” de scris, cum fac altii. De asemenea, nici sa ma ascund dupa cuvinte bine incondeiate si sa scriu despre lucruri care nu “hranesc” pe nimeni, nici asta nu-mi place. Pentru ca am observat mai multi hai sa le zic posesori de blog, care, in loc sa abordeze subiecte care ar putea ajuta intr-un fel sau altul cititorii, scriu despre pitipoance, sex, emisiuni tv care aduc in prim plan imoralitatea si josnicia umana. Parerea mea este ca, decat sa scriu despre astfel de lucruri, care oricum nu ajuta pe nimeni, mai bine “tac” si scriu cand mi se pare ceva interesant de dezbatut (eventual si lucruri (mai) stiintifice).

Leapsa pe care am primit-o nu o sa o dau mai departe din doua motive: unul, e primita cam de multicel; apoi se pare ca si data trecuta cand am dat leapsa mai departe, unii au respins ideea de a da curs unei astfel de invitatii, si nu numai aceasta idee, cat si aceea de a face parte din turma (?) comunitatea celor care se straduiesc sa dezvolte local aceasta activitate.

Inca un an s-a scurs, pentru unii poate mai incet, pentru altii mai repede, poate prea repede. Stai in ultimele clipe care inca mai fac parte din anul acesta si incerci sa tragi o linie si sa aduni. Sau sa scazi. Ce am realizat anul acesta. Ce nu am putut duce la bun sfarsit. Si chiar daca iesi pe plus sau pe minus, oricum nu mai ai ce face. Timpul nu-l poti da inapoi. Poti doar sa speri ca in anul urmator va fi mai bine, vei reusi in toate planurile pe care ti le faci si vei fi si sanatos ca sa le poti indeplini.

Si totusi, de ce sarbatorim noi trecerea timpului? Timpul este ceva relativ, stim asta (teoria relativitatii a lui Einstein). Timpul este cea de-a patra dimensiune in care traim si pe care o stim/percepem noi. Ce vrea omul, in general? Sa traiasca un timp cat mai indelungat (si cat mai bine cu putinta, din punctul fiecaruia de vedere). De ce atunci ne bucuram de trecerea anilor? Eu vad asta doar ca multumire ca ai reusit sa ajungi pana in acel punct si esti gata sa continui.

Aici ar putea exista o intreaga dezbatere pe aceasta tema, dar poate o voi incadra in alt spatiu-timp…

Legat de trecererea in 2011, pe plan national, pot spune ca 2010 a fost un an acceptabil spre rau, vis-a-vis de toata criza ce s-a instalat la noi in tara si de care altii au beneficiat. Personal si profesional, (exceptand taierea cu 25% … ), eu zic ca a fost acceptabil spre binisor -  printre altele, am reusit turul Romaniei, am reusit sa duc la indeplinire si ce era pe plan profesional, dar – foarte important – am reusit sa fac acest blog!

Pentru anul urmator sunt mai multe in plan, cele legate de blog le-am expus intr-un post anterior, dar pe celelalte nu le dezvalui momentan.

Totusi, cu cea mai mare consideratie, doresc La Multi Ani! tuturor celor care ma citesc, care ma cunosc, care interactioneaza cu mine!

LA MULTI ANI 2011!

Este o intrebare in cascada. Ea imi adresata de Sebi, care a primit-o si el de la Haotik.

Regulile sunt urmatoarele: trebuie sa scriu despre planurile – referitoare la blogul meu – pe care le am in vedere pentru urmatorul an; astfel ca trebuie sa ating 3 puncte: constanta, trafic si continut.

Pentru ca sunt abia la inceput in acest “domeniu”, este putin cam dificil de spus ce vreau in urmatoarea perioada.

In primul rand, as vrea sa am inspiratie si subiecte importante, folositoare cititorilor mei.

Continut. Cred ca v-ati dat seama pana acuma ca blogul acesta se doreste a fi mai mult un blog personal, in care sa abordez diferite subiecte, idei vazute din punctul meu de vedere. In ceea ce priveste constanta cu care voi scrie, nu promit nimic de genul: o sa scriu in fiecare zi, pentru ca totul depinde si de timpul pe care il am la dispozitie scrierii pe blog.

Trafic. Chiar daca pana in prezent eu nu mi-am promovat absolut deloc blogul, doar ce au facut altii pentru mine, pe viitor imi doresc intai sa capat experienta, pentru ca vizitatori vor fi, daca e ceva interesant pe blog.

In final, leapsa merge mai departe catre: John, Raavi si Mihaela.

Observ ca, in ultima vreme, oamenii isi exprima tot mai mult nemultumirile legate ba de serviciile RDS, ba de cele ale Postei Romane etc. Ori suntem noi, beneficiarii, prea pretentiosi, ori au ajuns sa-si bata joc de noi, pentru ca nu-i deranjeaza nimeni.

Acum o luna, Dragos va spunea ce probleme au mai aparut in legatura cu contractul la RDS. Ca, in afara de taxa de mentenanta pe care o plateam degeaba, mai aparuse pe factura si o convorbire nerealizata de noi. Luna urmatoare a aparut din nou pe factura o convorbire catre acelasi destinatar pe care nu-l cunoastem.

Este vorba de o societate, Combridge Prahova, cu care am  fi vorbit aproape 3 minute. Dar: 1. Nu am mai efectuat apeluri de pe digimobil sau rds_fix de foarte mult timp. 2. Cine oare o mai fi si Combridge Ph??

Costul convorbirii nu este mare, 5 sau 6 centi, dar daca 1 000 000 de clienti patesc asa ceva, care ar fi castigurile RDS? Pai 0.05 x 1,000,000=50,000 euro ….. E ceva, nu?

Am tot cautat pe internet despre societatea asta, Combridge. Si am gasit urmatoarele. Intr-un articol din 2006, se pune: “compania Combridge, subsidiara romana a operatorului Magyar Telekom”. Am gasit si adresa web a companiei respective. Asta in cazul in care nu mai exista si o alta companie care sa aiba in denumire Combridge. Prin urmare, este o companie care activeaza in domeniul telecomunicatiilor, deci exact ca RCS-RDS.

Din fericire pentru noi, pe factura care urmeaza, n-ar trebui sa se mai regaseasca nici o convorbire telefonica, deoarece contractul de telefon este reziliat acuma. Ar fi culmea totusi sa apara din nou Combridge (sau orice alt apel telefonic) pe factura…

Sunt curioasa daca mai sunt si alti clienti RDS care au patit ca noi… Daca da, cred ca ar trebui sa luam masuri.

Provocari apar in viata la tot pasul. Vin sub forma unor proiecte, relatii, idei. Sa le fac faţă sau sa trec mai departe, ignorandu-le? Ce ar trebui sa fac?

In primul rand, trebuie analizata problema.

1. Ce presupune acea provocare? Ce resurse trebuie sa aloc: timp, bani, sentimente, relatii. Merita sa investesc aceste resurse?

2. Ce ar putea afecta? Timpul alocat altor proiecte, preocupari, relatiile familiale / ierarhice / amicale.

3. Care sunt riscurile? Ce as putea pierde?

4. Care sunt rezultatele si cat de importante sunt?  Ce as putea obtine, daca accept provocarea si o duc la bun sfarsit: cunostinte, experienta, rezultate financiare, relatii de durata, prietenii?

In final, ar trebui puse in balanta. Ce atarna mai greu? Rezultatele sau implicarea? Ce e mai important in acest caz? Merita sa risc resursele?

De multe ori, in viata, luam decizii pe care mai apoi le regretam. Sa fie din cauza ca ne pripim atunci cand acceptam provocarile sau ca riscurile pe care le-am prevazut au fost mai mari decat am crezut?

(foto)

Cand iti trec prin mana tot felul de persoane, ai de-a face cu personalitati cat mai diversificate.

Chiar daca unii au un comportament normal, e posibil sa intalnesc din cand in cand si extreme, adica studenti al caror comportament trece dincolo de limita “normalului”. Eu, in general, pe studenti ii privesc ca fiind fosti elevi care s-au mai maturizat (macar un pic). Dar de multe ori ma insel. Cred ca in curand ar trebui sa iau lectii de prim ajutor in caz de crize de ***, sau sfaturi psihologice in ceea ce priveste relatia amoroasa si incalcita a studentilor…

Totusi, cred ca in afara lucrurilor negative pe care le ofera sistemul romanesc de invatamant in momentul de fatza si care de multe ori ma fac sa renunt, unul dintre putinele lucruri care ma mai tin pe loc este lucrul cu studentii care sunt cu adevarat interesati si care vor sa faca ceva in viata. Cateodata, asta imi mai descreteste fruntea, desi ma minunez de cate le trec prin cap; cred ca maturizarea in gandire si comportament vine dupa 30-35 de ani…

Unii studenti sunt totusi atat de interesati, ca sunt studenti in fiecare an la alta facultate – cei care il cunosc pe Georgica, stiu la ce ma refer. Aici ar trebui sa aloc un articol separat pentru el, care este un exemplu perfect de om care vrea sa invete, dar nu are posibilitati materiale, mentale, sau sustinere din partea rudelor.

Sistemul nostru de invatamant este in plin progres… de ascensiune descrescatoare ; si toti dau vina care cum apuca. Insa cand o sa faca cineva ceva cu adevarat si sa schimbe panta curbei? Majoritatea sunt pesimisti si deja cauta raspuns in strainatate. Eu aloc 1% optimismului si imi permit sa sper ca o sa vina si zile mai bune…