Posted by A mai trecut un an si din nou a venit vremea colindatului. Nici nu am reusit bine sa-mi dau seama cand a trecut acest timp, parca munca asta a mea m-a blocat putin in timp si nu m-a lasat sa traiesc momentele frumoase asa cum mi le-as fi dorit. Si uite ca astazi vin din nou colindatori si mi se face asa de dor de copilarie, de casa de la tara si de tot ceea ce inseamna sarbatori de iarna, dar fix de tot ceea ce inseamna traditii si obiceiuri.
Poate ca nu voi reusi sa ajung la tara la momentul potrivit pentru a asculta colindatorii, dar stiu ca acolo in mintea mea voi regasi de fiecare data acele momente din copilarie in care mergeam la colindat. Sunt curioasa cati dintre voi isi mai amintesc cu drag de acele momente. Si sper sa nu fiu singura persoana nostalgica de pe aici. Pana una alta mai avem de rezolvat treburi, chiar daca sarbatorile sunt atat de aproape si ne bat la usa.
Inca mai am momente si senzatia in care parca as simti mirosul cojilor de portocala, mirosul de cozonac fierbinte pregatit de bunica si toate acele mirosuri ce te imbie catre visare. Daca pe atunci nu apreciam acele momente, in zilele de acum as da orice doar ca sa ma pot intoarce in trecut si pentru a ma bucura de toate acele clipe petrecute langa si cu bunica.
Sa-i ascult toate povestile pline de sfaturi si sperante, dar mai ales sa-i ascult vocea calda si blanda cu care ne astepta de fiecare data cand ne hotaram sa o colindam. Toate aceste imagini sunt bine tiparite in mintea mea si nu am cum sa le pierd. Insa cel mai mult mi-as dori sa scap de toate grijile pe care le am astazi si sa ma reintorc la copilaria mea, macar acum de sarbatori. Si sper ca in curand sa ma bucur de toate aceste lucruri simple, dar minunate.