Posted by Nu m-am indoit de tot ce pot face eu, ci pe parcursul anilor am fost dezamagita de prea multe ori si am incetat sa mai cred ca unii oameni se pot schimba in bine. Practic tot ceea ce eu credeam s-a schimbat in timp fara voia mea. Nu eram sigura ca pot face unele schimbari fara sa fiu la zi cu aceasta actualitate ce parca a uitat si de bunul simt. Sau poate ca eu am din ce in ce mai multe pretentii de la oamenii pe care ii intalnesc si de la cei din jurul meu.
De fel sunt o persoana foarte, foarte perfectionista. Cel putin asta imi place sa cred despre mine si despre tot ceea ce pot crea. Am avut si momente mai slabe si mai proaste, dar asta nu m-a facut sa stau deoparte si sa las lucrurile sa vina de la sine.
Sunt constienta ca daca ma agit putin pentru fiecare lucru in parte pe care mi-l doresc am sa reusesc sa am parte de el exact asa cum mi l-am dorit, in forma perfecta pentru mine. Nu vreau sa-mi incep ziua si treburile cu una din acele fraze ce prostesc lumea – nu se poate; este foarte greu; nu o sa reusesc; este imposibil – nu, toate astea sunt doar fraze pe care nu vreau sa le iau in seama.
De fapt ceea ce fac in fiecare zi este sa imi demonstrez mie ca pot duce la bun sfarsit toate sarcinile pe care le am, toate treburile intr-un mod cat mai eficient, rapid si de ce nu sa ma bucur de fiecare moment in parte, fara sa ma gandesc ca as putea deranja pe cineva. Pe de alta parte nu pot da vina numai pe cei din jurul meu ca lucrurile nu sunt perfecte, uneori si eu mai gresesc, chiar fara voia mea, si aici trebuie sa fiu putin mai atenta.
Sau poate ca refuzand mereu pauzele ajung la un moment dat sa nu mai observ solutionarea eficienta a problemelor, iar asta nu e deloc bine pentru lumea perfecta pe care mi-o doresc si pe care vreau sa o construiesc. Iar daca nu am sa reusesc sa schimb ceva in exterior o sa incerc sa schimb mai intai ceva in comportamentul, familia, apropiatii si casa mea.