Mai este rentabil să cumperi o locuinţă?

A avea o locuinţă proprie face parte din visul oricărei persoane. Bineînţeles că, în ultima decadă, preţurile locuinţelor au ajuns să fie supraevaluate. Astfel că cei care ajung să posede o locuinţă, ajung să plătească pentru ea o bună parte din viaţă.

Din fericire pentru mine, nu a fost nevoie să trec prin aşa ceva, dar sunt mulţi (cunoscuţi, prieteni) care nu au avut încotro.

Este şi cazul unei rude apropiate, care are serviciul în Bucureşti şi, împreună cu soţul ei, au trebuit să achiziţioneze un apartament în Bucureşti. Procesul de achiziţie a fost unul foarte lung, de la căutarea unei locuinţe confortabile, într-un cartier cât de cât ok, până la toate actele necesare creditării. Am întrebat-o de ce a ales să cumpere un apartament şi mi-a spus că oricum plătea chirie destul de mult; aşa, plata chiriei se transformă în plata ratei lunare la bancă, dar ştie că o să rămână al lor, după ce achită toată datoria. Am mai întrebat-o după ce criterii au ales acel apartament, dacă au căutat doar în liste cu apartamente Bucureşti, sau au ales întâi agenţia imobiliară. Mi-a răspuns că s-au ghidat, în primul rând, după cartier, să fie aproape de staţia de metrou sau autobuz, apoi să nu fie la parter, sau la ultimul etaj şi, nu în ultimul rând, la preţ. Mi-a spus, din experienţa avută, că a observat că în ultimul an au mai scăzut preţurile la apartamente, dar nu foarte mult, iar alt lucru pe care l-a observat în comun la apartamente în anul 2012 a fost faptul că cererea nu a fost aşa de mare ca în alţi ani, proprietarii preferând să închirieze apartamentul, în loc să-l vândă. Excepţie fac cei care vor să se mute în altă zonă.

Eram curioasă de ce a ales să cumpere un apartament în Bucureşti şi nu a ales unul în Ploieşti de exemplu şi să facă naveta (cum de altfel, cunosc multe persoane care au ales această variantă). Mi-a spus ca, deoarece atât ea, cât şi soţul ei au serviciul în Bucureşti, naveta iese din discuţie, că e obositor şi mai ales dacă o să mai aibă şi un al treilea membru în familie.

Pe de altă parte, dacă aş fi în situaţia majorităţii tinerilor români, de a dori o locuinţă proprie, sincer, nu ştiu dacă aş avea curajul să mă înham la un credit pe atâta amar de timp, pentru aşa ceva; probabil aş căuta de lucru (chiar şi în altă ţară) unde aş putea câştiga astfel încât, după un anumit timp, măcar să ştiu că pot plăti o bună sumă din preţul total. Voi ce aţi face? Ce hotărâre aţi lua?