De-ale studentilor

Cand iti trec prin mana tot felul de persoane, ai de-a face cu personalitati cat mai diversificate.

Chiar daca unii au un comportament normal, e posibil sa intalnesc din cand in cand si extreme, adica studenti al caror comportament trece dincolo de limita „normalului”. Eu, in general, pe studenti ii privesc ca fiind fosti elevi care s-au mai maturizat (macar un pic). Dar de multe ori ma insel. Cred ca in curand ar trebui sa iau lectii de prim ajutor in caz de crize de ***, sau sfaturi psihologice in ceea ce priveste relatia amoroasa si incalcita a studentilor…

Totusi, cred ca in afara lucrurilor negative pe care le ofera sistemul romanesc de invatamant in momentul de fatza si care de multe ori ma fac sa renunt, unul dintre putinele lucruri care ma mai tin pe loc este lucrul cu studentii care sunt cu adevarat interesati si care vor sa faca ceva in viata. Cateodata, asta imi mai descreteste fruntea, desi ma minunez de cate le trec prin cap; cred ca maturizarea in gandire si comportament vine dupa 30-35 de ani…

Unii studenti sunt totusi atat de interesati, ca sunt studenti in fiecare an la alta facultate – cei care il cunosc pe Georgica, stiu la ce ma refer. Aici ar trebui sa aloc un articol separat pentru el, care este un exemplu perfect de om care vrea sa invete, dar nu are posibilitati materiale, mentale, sau sustinere din partea rudelor.

Sistemul nostru de invatamant este in plin progres… de ascensiune descrescatoare ; si toti dau vina care cum apuca. Insa cand o sa faca cineva ceva cu adevarat si sa schimbe panta curbei? Majoritatea sunt pesimisti si deja cauta raspuns in strainatate. Eu aloc 1% optimismului si imi permit sa sper ca o sa vina si zile mai bune…