Chiar daca am promis, in postul anterior despre calatoria in Japonia, ca o sa va tin la curent cu tot ceea ce se va intampla in cursul sederii noastre pe pamant japonez, din lipsa timpului si a unui laptop pe care sa scriu (pe tableta sau telefon e destul de greu sa faci blogging), am amanat scrierea aventurilor noastre pana la terminarea vacantei.
Pentru ca acum multi ma intreaba cum a fost, si sunt multe de spus, am decis sa le pun „pe hartie”, si pentru cei interesati, dar si pentru mine. Nu ca as uita, dar e bine sa treci prin experientele avute odata, pentru ca atunci cand le citesti, le mai traiesti inca o data.
Acum, uitandu-ma in urma, pot sa trag niste concluzii destul de cuprinzatoare.
Pentru inceput, daca ar fi sa caracterizez japonezii in cateva cuvinte, pe scurt, ar fi: japonezii mi se par cel mai respectuos, ordonat si simpatic popor, fatza de alte popoare (nemtii de exemplu or fi ordonati, dar sunt reci).
Ordonati. Va povesteam si in postul anterior cum oamenii stau frumos la coada pentru a se sui in tren, metrou, autobuz, sau chiar pentru a sta la semafor! Pe scari (rulante sau nu), se sta deobicei pe partea stanga, lasand loc liber pe dreapta celor ce sunt grabiti.
Respectuosi. In mijloacele de transport in comun e liniste. Pe liniile de mare viteza, chiar se specifica prin mesaje scrise, sa dai telefonul pe silent, pentru a nu-i deranja pe ceilalti calatori. Daca vrei totusi sa vorbesti la telefon, iesi afara din vagon. Singura zona (foarte) galagioasa am intalnit-o in Akihabara (Orasul Electric – Electric Town), unde sunt foarte multe cladiri cu magazine de electronice. Cand intri intr-un astfel de magazin, devii cam isteric din cauza galagiei, pentru ca pe fiecare monitor tipa cate ceva, daca mai sunt si automate pentru jocuri, au pe fundal melodii d-alea japoneze unde notele sunt destul de inalte. In a doua saptamana, cat am stat in Tokyo, Dragos m-a luat cu el in Akihabara aproape in fiecare seara, pentru a-si cauta gadgeturi si de fiecare data m-am intors la hotel cu dureri de cap, din cauza galagiei.
Simpatici. Asta este parerea mea, dupa ce i-am vazut cum interactioneaza cu strainii, cu posibilii clienti, cu aproapele lor, intonatia cuvintelor; „arigatogozaimas” („multumesc”) suna sec la mine, fatza de cum rostesc ei.
Meticulosi. E vestita arta japonezilor de a creste arbori prin dirijarea cresterii lor si taierea ramurilor si a radacinilor acestora intr-un mod specific. Copaceii acestia frumos „tunsi” ii gaseai mai peste tot, in parcuri, gradinile templelor, chiar in fatza caselor particulare, pe singurul metru patrat liber. Am gasit la un templu o echipa de oameni care taiau cu forfecuta, firicel cu firicel, muschiul dintr-o anumita zona a gradinii. Dragos a zis ca oamenii aia ori au tot timpul din lume sa faca asta, ori le place prea mult sa faca asta, ori fac asta de plictiseala. Nu stiu care era motivul.
Multi. Mai ales in Tokyo. Si e inghesuiala. Cladirile sunt una langa alta, strazile secundare sunt foarte inguste (bineinteles, cu sens unic). Dar din cauza ca sunt ordonati, faptul ca sunt atat de multi nu e un impediment pentru nimeni, nu se incurca unul de celalalt. Oricum, daca ar trebui sa aleg intre Tokyo si Kyoto pentru a ma stabili, as alege Kyoto, e totusi ceva mai putin aglomerat decat capitala.
O sa revin cu alte impresii si in posturile viitoare, pentru ca sunt multe de povestit.
Pana atunci, o parte din poze le puteti gasi aici.
Tot ce am citit aici mi se pare un miracol.Ador cultura asiatica,am avut norocul si placerea sa gasesc la biblioteca,cateva carti scrise un de japonez si am avut timpul,mai demult,sa urmaresc,mai mult franturi,din diverse filme/seriale istorice coreene.Am ramas uimita de respectul pe care si-l acorda reciproc,de mandria sau onestitatea de care dau dovada,de grija pentru pastrarea onoarei curate sau faptul ca erau gata sa-si dea viata pentru conducatorul lor.Poate a existat si la noi asa ceva,dar sincer,nu prea cred.Imi place ca sunt ambitiosi,meticulosi in ceea ce fac[numai la betisoarele cu care mananca ma gandesc si e de ajuns],sunt foarte seriosi si responsabili[exact cum mi-as dori eu sa fie romanii].Sunt fascinata si calatoresc si eu prin lumea lor cu ajutorul cartilor.